IPv6 folosește adrese de 128 de biți, față de numai 32 de biți în IPv4.

Trecerea de la 32 la 128 de biți nu înseamnă că IPv6 are doar de patru ori mai multe adrese. Numărul posibil crește exponențial: IPv4 permite aproximativ 4,3 miliarde de combinații, în timp ce IPv6 permite 2 la puterea 128. Spațiul enorm facilitează alocarea adreselor, segmentarea rețelelor și autoconfigurarea dispozitivelor fără a depinde în aceeași măsură de NAT. În practică, o mare parte din acest spațiu este rezervată structurării și administrării rețelelor, însă diferența față de IPv4 rămâne uriașă.

Sursa: IETF – RFC 8200 RFC Editor