Știai că…

În Evul Mediu, multe biblioteci își legau cărțile de rafturi cu lanțuri, contra furtului.

Înainte de tipar, o carte copiată de mână cerea luni de muncă, pergament din piei de animale și cerneluri scumpe, așa că un singur volum putea costa o mică avere. Bibliotecile mănăstirilor, catedralelor și universităților prindeau cărțile cu lanțuri de rafturi sau pupitre: le puteai citi pe loc, dar nu le luai acasă. E ca pixul legat cu lanț la ghișeul băncii. Practica a continuat și după tipar: biblioteca cu lanțuri a Catedralei din Hereford, amenajată în 1611, se păstrează și azi.