Gecko aderă la suprafețe prin milioane de peri microscopici, fără lipici.

Degetele gecko sunt acoperite cu structuri minuscule numite setae, care se ramifică la scară foarte mică. Aceste suprafețe ajung extrem de aproape de materialul pe care animalul pășește, permițând apariția unor forțe intermoleculare slabe. Fiecare contact individual este minuscul, dar milioane de contacte împreună produc suficientă aderență pentru ca șopârla să urce pe pereți sau sticlă. Principiul seamănă cu diferența dintre un singur fir fin și milioane de fire care lucrează simultan: fiecare contribuie puțin, dar efectul total devine impresionant.

Sursa: University of California, Berkeley – Gecko Adhesion (https://www2.eecs.berkeley.edu/Pubs/TechRpts/2007/EECS-2007-55.pdf)