Primele înregistrări comerciale foloseau tehnologii rivale: cilindrul și discul plat.

Fonograful lui Thomas Edison utiliza cilindri pentru înregistrarea și redarea sunetului. În anii 1880, Emile Berliner a dezvoltat gramofonul bazat pe discuri plate. Pentru o perioadă, cele două formate au concurat, asemenea formatelor tehnologice rivale de mai târziu. Discurile erau însă mai ușor de multiplicat și comercializat pe scară largă, iar până în jurul anului 1910 vânzările lor le depășiseră pe cele ale cilindrilor. Situația amintește de competițiile VHS–Betamax sau Blu-ray–HD DVD: uneori formatul câștigător modelează întreaga industrie pentru generații.

Sursa: Library of Congress – Recording Sound The Library of Congress