Potrivit UNESCO, doina este interpretată întotdeauna solo și are caracter spontan și improvizat.

Doina nu este definită printr-o melodie unică pe care interpreții o repetă identic. Este un cântec liric în care interpretul își exprimă personal emoțiile și adaptează interpretarea momentului. UNESCO precizează că doina este cântată întotdeauna solo, cu sau fără acompaniament instrumental. Temele pot merge de la dragoste și bucurie până la singurătate, tristețe sau conflicte sociale. Până în jurul anului 1900, în multe regiuni românești era unul dintre genurile muzicale fundamentale. O interpretare autentică seamănă astfel mai mult cu o confesiune muzicală spontană decât cu interpretarea unei piese după o partitură fixă.

Sursa: UNESCO Intangible Cultural Heritage Intangible Cultural Heritage